Hi girls,
astazi sunt putin trista pentru ca mica gogosica Evangeline, cum imi place mie sa o alint pe nepotica mea, a plecat la Cluj pentru o saptamana, iar casa noastra a ramas pustie fara zambetul ei fermecator...
Timp de o luna jumate, cat a stat verisoara mea (Claudia) cu mica gogosica la noi, am putut vedea pas cu pas, ce inseamna sa ai un copil, cate sacrificii trebuie sa faca o mama, cata responsabilitate ai fata de cel mic si cum ti se schimba viata radical :) Cu toate astea un copil este o binecuvantare si iti aduce atatea bucurii, incat ignori toate sacrificiile si momentele mai putin placute.
Insa nu, nu m-am speriat, inca mai mult imi doresc copii, moment pe care l-am tot amanat pentru a-mi putea incheia studiile doctorale in tihna. In fiecare zi imi spun: Inca putin Dora, inca putin si vei termina...
Pentru a-mi alina putin dorul, fac o mica pauza de la studiu si ma uit cu drag si dor la pozele cu Evangeline. Are un zambet larg, incat te topesti instant cand o vezi si parca oricat de obosit ai fi, iti da o doza de energie, pe care nici eu nu mi-o pot explica.
Doamne, cat o iubesc!!!!
Si ca sa vedeti ca semanam putin :) Cu siguranta si eu eram cam cheala, insa m-a salvat caciulita :)))))
Va pup si va doresc o seara minunata!